Copilarie – Dulce vis

Stau uneori si privesc in retrospectiva  asupra lucrurilor care s-au intamplat de-a lungul timpului si imi aduc, cu nostalgie, aminte de cat era de bine cand eram copil.  Atunci  totul era mai frumos, aveam atat de mult timp pentru cei dragi mie. Puteam sta ore intregi impreuna cu mama si tata, dar mai ales cu bunicii mei, doua personaje  foarte importante ale copilariei mele. 

Zilele de vara le petreceam mereu afara, din zi si pana-n seara, la umbra nucului batran , unde era racoare si liniste. Ma jucam cu papusile , cu pisicutele, dar de cele mai multe ori imi placea sa stau intinsa si sa admir zborul porumbeilor  sau sa visez cu ochii deschisi la ce voi face cand voi fi mare.  Fiind copil nu realizam cate responsabilitati ne poate aduce viata cu timpul , dar o data cu inaintarea in varsta le-am descoperit pe toate.

Iarna o petreceam mereu la gura sobei, in casa era cald si bine si peste tot plutea un parfum de portocala. Craciunul era sarbatoarea mea preferata, de fiecare data asteptam cu sufletul la gura sosirea lui Mos Craciun. Abia asteptam sa vad ce voi primi, daca el mi-a citit scrisoarea si stie cu adevarat ce imi doresc. Bineinteles ca primeam  exact ceea ce scrisesem ca imi doresc, insa mereu ma intrebam de ce nu reusesc  sa il vad si sa ii multumesc pentru tot. Cu timpul , am realizat ca de fapt Mos Craciun era mai aproape decat credeam eu , era in fiecare dintre noi, iar cadourile pe care le primeam erau defapt o dovada de afectiune si bunatate din parte celorlalti.

Cand eram micuta totul avea un farmec aparte, fiecare zi petrecuta cu parintii mei, fiecare aniversare, fiecare lucru primit, totul era cu adevarat special. Pozele stau marturie pentru tot ce a fost candva, dovada clara ca parintii mei imi ofereau tot ceea ce era mai bun pentru mine, mai exact, timp, atentie, iubire. Am crescut in iubire, am invatat ca ea e calea tuturor lucrurilor frumoase. Acum si eu ofer iubire, vindec oameni si suflete cu iubire , ofer speranta si chiar implinesc visele celorlalti.

Timpul , resursa asta atat de limitata, a trecut , noi ne-am maturizat , am capatat responsabilitati , fiecare pe masura lui si din pacate, nu mai avem asa mult timp la dispozitie pentru a ne relaxa impreuna, sa vorbim, sa facem planuri de viitor, cum faceam candva. Mi-e dor de copilarie si de zilele in care nu aveam aboslut nicio grija. Imi pare rau ca atunci cand eram micuta imi doream sa cresc cat mai repede posibil, era o capcana, de care nu imi dadeam seama atunci. Maturizarea aduce cu ea si numeroase obligatii.  Mi-as dori sa ma intorc macar pentru o ora, sa mai fiu putin copil, in bratele mamei si ea sa imi mangaie parul si sa imi sarute fruntea. Insa trebuie sa lasam trecutul in urma si sa traim prezentul , deoarece  ne asteapta oameni frumosi cu care vom avea parte de momente incredibile.

Copilaria este o etapa foarte frumoasa a vietii fiecaruia dintre noi. Trebuie sa ne aducem cu drag aminte de ea si sa stim sa o fructificam iar atunci cand vom aveam ocazia. Pentru ca, desi nu ne dam seama, fiecare dintre noi are o a doua sansa la copilarie si s-ar putea sa fie chiar mai frumoasa ca prima, pentru ca atunci noi vom fi cei vazuti ca ingeri pazitori.