Me before you

        Mda, stiu, o spui ca plagiez noul film care are exact acelasi titlu. Ei bine, nu fac asta. Eu pur si simplu o sa descriu exact cum eram eu inainte sa te cunosc pe tine. Orice asemanare intre film si ceea ce voi descrie eu aici este o simpla coincidenta … si chiar vorbesc serios, nu am vazut filmul.  Insa, sa lasam filmul si sa trecem la subiect.

Me before you sau pe limba noastra,  eu inainte de tine…. Nu stiu cum sa incep,  imi vine sa rad , dar in acelasi timp sa plang, dau dovada de lipsa de profesionalism, ce sa faci, greselile incepatorului in “ale scrisului” sau emotiile unui suflet bland.

Bine, gata, hai ca nu o mai lungesc atat si spun direct : Eu inainte de tine vedeam totul in alb si negru, fie ca era soare afara sau nor, pentru mine totul era la fel. Nimic special, fiecare zi era la fel de monotona, aceleasi lucruri… Ma trezeam dimineata, ma priveam in oglinda, vedeam un chip frumos, nu pot sa nu recunosc  asta, dar ii lipsea ceva, lipsea acea stralucire a ochilor care iubesc.  Cand mergeam pe strada nici macar nu ma uitam in jurul meu, lumea imi cauta atentia si compania, dar eu voiam doar sinugratate si liniste. Atentia mea era concentrata doar pe munca si facultate , in rest indiferenta totala. Culmea, mi se parea ca asa indiferenta cum eram eu, tot atrageam atentia, nu puteam sa imi explic de ce sau cum , dar mie tot nu imi pasa de nimeni si nimic, din contra chiar ma amuzau toti cei  care incercau sa iasa in evidenta in fata mea, erau patetici. Insa, asa indiferenta cum eram eu, aveam undeva, acolo in sufletul meu o mica speranta.  Era atat de mica, aporape ca se stingea in fiecare zi , putin cate putin.

Pana intr-o zi, cand , fiind la munca si cu mintea in alta parte, am cunoscut pe cineva sau mai bine zi am vazut pe cineva, ca nu am reusit sa schimbam mai mult de 5 cuvinte, daca stau sa ma gandesc bine.  Insa, alea 5 cuvinte au fost suficiente ca sa starneasca in mine un interes de neconceput. Am fost mereu in umbra , am cautat, am urmarit , am asteptat, am sperat, m-am incurajat singura… ce puteam sa fac. Am avut ajutoare , acum serios, ce ma faceam eu fara ajutoare … eh’ gaseam eu o solutie J.

Si dupa asteptari si cautari si toate cele , a venit si ziua reintalnirii si ce zi. Din ziua aia, am inceput sa traiesc  .  Parca simteam cum viata capata culoare si sens. Ma trezeam dimineata si ma uitam in oglinda, zambeam si ce zambet sincer si frumos aveam. Ochii imi straluceau. Desi ma culcam undeva in jurul orei 2, nu ma simteam obosita deloc, puteam sa stau ore in sir, oricum timpul nu mai are nicio valoare cand sunt cu el. Noptile sunt zile si zilele sunt nopti , pentru mine cel putin.

Ti-ai dorit vreodata sa ai parte de dragostea aia totala ? Sa te simti iubit cu adevarat? Ei bine eu mi-am dorit , din tot sufletul  si se pare ca cineva a tinut cont de asta si mi-a trimis cel mai bun , cel mai frumos si  mai iubitor barbat de pe pamant.

EL este barbatul pe care il iubesc, barbatul langa care as vrea sa ma trezesc in fiecare dimineata din viata mea, cel  langa care sa fiu si la bine si la greu. EL este cel pentru care as putea sa fac orice , absolut tot ce imi sta imi putere si tot nu cred ca ar fi suficient. Pentru ca el merita infinitul si absolutul.  

 Nu stiu ce sa mai spun , nu stiu. Iti vine sa crezi, scriitoarea asta mica a ramas fara cuvinte, e coplesita de emotii si de trairi....