Pentru mine. Pentru suflet

        Suntem aproape de finalul acestui an. A mai trecut inca unul. S-au mai dus inca 366 de zile (anul asta a fost bisect, deci teoretic am avut inca o sansa in plus ca sa demonstram ceva ). Si ce am facut ? Am demonstrat ceva, am avut parte de ceva actiune sau am lasat-o balta, cum ne sta uneori in caracter? Cate fapte bune am facut anul asta ? Dar “victime” ?           Hai sa privim putin in retrospectiva si sa rezumam in cateva randuri ce , cum si unde s-a intamplat, apoi cauza si efectul celor intamplate.           Ok. O luam usor.           Anul asta  toate eforturile mele au fost rasplatite exact asa cum se cuvine. Am primit mai multe decat ma asteptam sa primesc vreodata si absolut in fiecare zi din cele 366, soarele a rasarit cu o surpriza  pentru mine, chiar daca la ora 6:30 , in racoarea diminetii ,  nu realizam asta.           Anul asta...

Va veni o zi cand te va durea sufletul si trupul iti va fi prea obosit ca sa mai poata rezista efortului la care l-ai tot supus, incostient, de-a lungul vietii tale. Va veni o zi cand inima iti va fi goala si mintea plina de amintiri cu oameni dragi , dar si cu oameni mai putin dragi. Va veni o zi cand iti vei dori sa fii imbratisat , sa vezi un zambet sau sa vezi ochii unei persoane dragi tie. Va veni o zi cand iti vei dori sa dai timpul inapoi si sa faci si sa spui tot ceea ce trebuia, atunci cand ai avut ocazia. Va veni o zi cand vei cersi clipe si vei intelege ca ai risipit anii si i-ai lasat sa treaca pe langa tine, fara sa ii fructifici si fara sa realizezi nimic.  Va veni o zi cand vei regreta amarnic faptul ca ai neglijat oamenii care au dat totul pentru tine; faptul ca nu le-ai inteles lacrimile si tacerea atunci cand poate ei aveau cea mai mare nevoie de tine , dar tu nu ai stiut si nu ai avut timp sa fii acolo pentru ei. Ei bine, va veni o zi can...

Niciodata nu vom sti ce ascunde un suflet. Niciodata nu vom putea cunoaste un suflet. Niciodata nu vom putea “atinge” un  suflet. Oricat am incerca sa patrundem , sa interpretam , sa ne dam cu parerea , tot nu vom gasi adevarul adevarat. Poate ca ne vom apropia de el. Poate ca vom fi 99% acolo, dar acel 1% va face mereu diferenta. Oamenii au in suflet atat momente frumoase, cat si amintiri dureroase. Unii dintre ei s-ar putea sa ascunda rani pe cord deschis, iar altii s-ar putea sa nu fi cunoscut inca durerea. Fiecare dintre noi are un suflet, ranit mai mult sau mai putin. Un suflet care poate ca a fost pus pe tava in fata cui nu trebuia si ajuns sa fie calcat in picioare.  Am fost raniti si acum ne tinem sufletul ascuns si inchis ca in cutia Pandorei  . Asa cum , candva pe fundul ei ramasese speranta ,acum noi ne inchidem sufletele in aceasta cutie. Am fost raniti si acum de  teama de a nu fi raniti a doua oara, ajungem sa ranim noi. Din cauza fapt...

Ce sa iti mai spun ? Mai are sens sa mai rostesc vreun cuvant? Eu nu prea cred, ar insemna timp si energie pierdute.  Din pacate eu nu imi permit sa pierd nici timp , nici energie, nici nervi. Sunt resurse mult  prea pretioase pentru mine si trebuie irosite cu intelepciune si grija, pentru ca a doua oara nu le mai avem. Ti-am spus de atatea ori, incearca sa vezi dincolo de aparente. Incearca sa vezi in spatele mastilor pe care ei le poarta. Vad ca nu ma asculti , continui sa traiesti acolo in iluzia pe care ti-ai creat-o si de fiecare data cand se intampla ceva la care eu ma asteptam ,  tu ramai surpins si nu iti vine a crede ceea ce vezi cu proprii tai ochi. Eu vad . Nu ma refer la a vedea ceea ce este in fata mea. NU ! Eu vad in oameni. Eu vad in mintea lor , patrund acolo unde ei habar nu au . Ei nu realizeaza si singuri imi ofera mie ceea ce vreau. Asa ei devin previzibili pentru mine si o tinta destul de usor de atins. Oamenii nu trebuie urmariti pas cu ...

Oamenii se pricep cel mai bine la a judeca si la a-si da cu parerea, chiar si atunci cand nu este nevoie. Oamenii abia asteapta ocazia sa faca un mic rau sau sa arunce o vorba rea asupra cuiva care poate ca nu a gresit cu nimic. Tuturor ne place sa judecam  dupa aparente si dupa ceea ce lasa cei din fata noastra sa se vada. Niciunul dintre noi nu mai are rabdare sa vada dincolo de aparente, sa inteleaga ce se poate ascunde in fata unui zambet sau in spatele unui chip obosit si suparat. Traind in epoca vitezei , nu mai avem timp si nici nu vrem sa privim in detaliu asupra celor din fata noastra, de langa noi sau din dreapta noastra. Luam lucrurile asa cum sunt , nu cautam sa le interpretam,  sa gasim solutii , sa facem ceva bun. Pur si simplu ne rezumam la comentarii inutile si total eronate.  Nu avem rabdare sa ascultam pana la capat pe cineva, nu oferim posibilitatea unei idei continue si logice. Stim doar sa ne oprim in punctul in care vrem noi, fara a vedea ma...

            Exact asa si este !         Dumnezeu chiar ne iubeste si are grija de noi. El stie mereu ce sa ne trimita si cand sa ne trimita. Noi trebuie doar sa avem rabdare si sa asteptam .  Atat si nimic mai mult. Omul potrivit va veni singur, la momentul potrivit, atunci cand aproape ca renunti la speranta pe care o aveai in suflet.  Indiferent de cate piedici exista, de cati oameni intalnesti atat tu, cat si el. Indiferent de situatii, locuri, distanta, pot fii sute de kilometri sau doar doua strazi distanta, mai devreme  sau mai tarziu va veti intalni cu siguranta.       Atunci cand se va intampla , niciunul dintre voi nu va realiza ce se intampla si nici nu va da importanta intalnirii voastre. Insa, undeva in subconstientul vostru, amandoi , tarziu in noapte va veti gandi unul la celalalt intrebandu-va : Cum ar fi ? Ce ar fi daca? Pana cand , riscand, intr-o zi veti ramane ferici...

Fiecare dintre noi are un drum de urmat in viata asta. Fiecare dintre noi trebuie sa isi gaseasca drumul , sa stie ce cale sa urmeze, si mai presus de toate sa nu se abata de la el. Ne nastem , crestem, si incepem  sa ne punem tot felul de   int rebari legate de viata. Unde trebuie sa ajungem ?  Ce trebuie sa facem ? Impreuna cu cine trebuie sa mergem la brat de-a lungul vietii noastre? Plus multe alte intrebari la care probabil nimeni nu are inca un raspuns concret , pe care sa ni-l poata oferi in acest moment. Ideea e ca noi o sa mergem pur si simplu , in fiecare zi a vietii noastre in directia in care trebuie, desi  uneori vom avea senzatia ca nu stim ce se intampla cu noi sau unde o sa se ajunga. Ne vom simti pierduti, debusolati, fara inceput si sfarsit. O sa uitam de unde am plecat si unde trebuie sa ajungem.  Pe langa asta vom avea ocazia sa intalnim si diferite persoane  care vor incerca sa ne schimbe sensul , vor incerca sa ne arat...

         Cel mai frumos lucru este sa daruiesti sa sa ti se daruiasca, dar nu lucruri, obiecte  care isi pierd valoarea. Poate ca ar trebui sa invatam sa investim timp, rabdare, intelegere, gingasie, atentie si mai presus  de toate IUBIRE.            Iubirea este cel mai important lucru pe care ar trebui sa il daruim. Iubirea este calea fericirii. Ea pleaca din inima catre o alta inima. Poate fi iubirea fata de aproape; iubirea fata de familie, parinti, frati si surori; iubirea fate de el sau de ea.           Ea are multe forme si se poate manifesta in diferite moduri. Nu trebuie sa spui neaparat "Te iubesc!" , poti sa ii spui si  "Ai grija de tine", "Imbraca-te", "Mananca" sau "Odihneste-te".  Iubirea poti sa o arati atunci cand pur si simplu suni ca sa ii auzi vocea, care iti raspunde "Ce mai faci, iubito ?".            Iubirea poti sa o mai arati atunc...

Este deja Septembrie, vara a trecut si te intrebi probabil, cum facem cu totii acum, ce ai facut vara asta ? si cum de a trecut atat de repede tot timpul care ti se parea nesfarsit la in prima zi de vara.  Te gandeai doar la zile insorite pe plaja, la malul marii, nopti lungi si pline de aventuri la lumina lunii. Ei bine, a venit toamna si incepi sa privesti in retrospectiva. Te gandesti si te intrebi : “Ce am facut in vara asta?” Ei bine, da-mi voie sa raspund eu pentru tine. Vara asta a fost cea mai frumoasa dintre toate. Vara asta nu a fost obisnuita, nu a fost cu rasarit sau apus la malul marii. Nu ! Vara asta a fost cu rasarit pe autostrada si apus in munti. Drumuri lungi , prin toata tara si multa iubire.   Oameni noi , prieteni noi , dar si mai vechi. Amintiri . Multe amintiri. Ce inseamna o vara ? Pai … cam vreo 96 de zile cu temperaturi ridicate cu maxime cuprinse intre 35 si 45 de grade. Glumesc… o vara inseamna de fapt : LIBERTATE ! AVENTURA ! IUBIRE ! ...

Multumesc … Multumesc mult ! Nu am cuvinte sa spun cat de mult iti multumesc. Nu stiu cum sa iti spun cat de mult iti multumesc . Probabil o sa intrebi pentru ce, stiu eu pentru ce si o sa iti spun si tie pentru ce iti multumesc. Iti multumesc pentru faptul ca ai aparut in ziua aceea  si privirile noastre sau intersectat in cel mai ciudat, dar interesant mod posibil. Iti multumesc pentru faptul ca mi-ai acceptat prietenia pe Facebook si astfel am putut sa ne privim in tacere unul pe celalalt fara sa banuim cat de des o facem. Iti multumesc ca mi-ai acordat timpul tau in serile acelea friguroase de Martie in care, obositi , stateam si vorbeam cate-n luna si in stele. Iti multumesc ca mi-ai dat voie sa fiu langa tine de ziua ta. Nu ai idee cat de fericita m-a facut chestia asta. Iti multumesc ca mi-ai dat o sansa. Iti multumesc ca ma iubesti , ai grija de mine, ma ajuti, ma susti si ma incurajezi mereu. Iti multumesc pentru ca m-ai readus la viata. M-ai facut sa fiu ...

        Mda, stiu, o spui ca plagiez noul film care are exact acelasi titlu. Ei bine, nu fac asta. Eu pur si simplu o sa descriu exact cum eram eu inainte sa te cunosc pe tine. Orice asemanare intre film si ceea ce voi descrie eu aici este o simpla coincidenta … si chiar vorbesc serios, nu am vazut filmul.  Insa, sa lasam filmul si sa trecem la subiect. Me before you sau pe limba noastra,  eu inainte de tine…. Nu stiu cum sa incep,  imi vine sa rad , dar in acelasi timp sa plang, dau dovada de lipsa de profesionalism, ce sa faci, greselile incepatorului in “ale scrisului” sau emotiile unui suflet bland. Bine, gata, hai ca nu o mai lungesc atat si spun direct : Eu inainte de tine vedeam totul in alb si negru, fie ca era soare afara sau nor, pentru mine totul era la fel. Nimic special, fiecare zi era la fel de monotona, aceleasi lucruri… Ma trezeam dimineata, ma priveam in oglinda, vedeam un chip frumos, nu pot sa nu recunosc  asta, dar ii lip...

Fericirea are numele si chipul tau…  In sfarsit simt ca traiesc, ca iubesc si ca sunt fericita. Am langa mine un om minunat, la care tin, pe care il respect si vreau sa fie fericit mereu. Ma bucur ca l-am cunoscut, ma bucur ca am ales sa fiu cu EL , ma bucur ca EL a ales sa fie cu mine. El a deschis in mine, ceea ce imi doream atat de mult, m-a facut sa fiu mai buna, sa vreau sa fiu mai buna in fiecare zi. De cand sunt cu EL, zilele mele au capatat culoare, privirea mea a capatat stralucire si fiecare dimineata si seara, incepe si se termina cu EL in gandul meu. Nu vreau sa il pierd, nu vreau sa plece, vreau doar sa fie aici pentru mine, pentru ca si eu voi fi mereu acolo pentru EL. Il iubesc, asa cum nu am iubit pe nimeni in viata mea. Cand stau si ma gandesc  la EL,  am momente cand , pur si simplu imi dau lacrimile. Lacrimile astea sunt fierbiti si sincere, asa cum este si iubirea mea pentru EL. Pentru EL as putea muta muntii din loc, as putea schimba cursul apei,...